Mie îmi place foarte mult peștele în crustă de sare. Săptămâna trecută am păpat un astfel de pește, pe numele lui cod, doar că, aproape de final, am dat cu bâta în baltă, ca să mă exprim pescărește. Mai exact, o bucată mare de sare mi-a ajuns între dinți, iar când am reușit să o scot afară a venit cu tot cu o plombă, veche de aproape un an. Ceea ce înseamnă că trebuie să merg la stomatolog. Norocul meu că știu de un cabinet stomatologic bun din oraș, unde doamna dentistă (nu știu dacă dentistă e corect ortografic, dar mie așa îmi place să îi zic) este foarte de treabă și are tot timpul grijă să mă amorțească înainte să îmi bage freza în gură.
Frica de dentist dispare de la a treia vizită pe care o faci, mai ales dacă ai un doctor capabil să nu te sperie, adică să lucreze încet, să se oprească dacă vede că mori în chinuri pe scaun și să îți dea muzica mai tare când se pune pe scos măsele sau nervi. Mie nu mi-e frică, mi-e jenă mai degrabă, că iar mă interoghează despre cum mă spăl pe dinți, iar îi zic că dau sus-jos și ea o să mă contrazică și o să îmi spună că de-aia îmi pică plombele, că nu știu să mă spăl.
Nu-i nimic, atâta timp cât îmi dă injecție are tot dreptul să mă certe.
Un blog de Gabriel Iosa 